Ce trebuie să facă acum convertorii de ambalaje flexibile pentru a fi pregătiți pentru 2030
Michael Seegmuller
Lider de segment, Film și Lightweight, Ultrapolymers
Pentru majoritatea convertorilor de ambalaje flexibile, proiectarea unei structuri reciclabile este realizabilă. Conținutul reciclat este sarcina mai dificilă. Trebuie să asigurați suficient material reciclat post-consum (PCR), să îl faceți să funcționeze pe liniile dumneavoastră și să demonstrați că folia continuă să aibă performanțe competitive, la un cost competitiv și cu o aprovizionare în care vă puteți baza. Această muncă trebuie începută acum.
Pe scurt
Să ai o soluție pregătită pentru 2030 sună ca și cum ai avea suficient timp, însă nu este așa. În acest interval, un convertor trebuie să selecteze materialele, să asigure aprovizionarea, să ruleze teste și să valideze structura finală, menținând în același timp procesabilitatea și performanța pe care le așteaptă clientul.
Majoritatea producătorilor de folii cu care discut știu că PPWR urmează să intre în vigoare. Necertitudinea apare mai departe, în aval. Recent am vizitat un producător mare de laminare prin extrudare care realizează laminate din hârtie și aluminiu, iar mesajul lor a fost clar. Deocamdată, nimic nu s-a schimbat pentru ei, iar mulți dintre clienții lor nu vor să schimbe o structură care funcționează. Riscul este ca deținătorii de brand să aștepte, apoi să ceară ceva diferit aproape peste noapte. Convertorii s-ar confrunta atunci cu un val de solicitări, fără suficient timp pentru a dezvolta și valida soluții.
Regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR), Regulamentul (UE) 2025/40, înlocuiește vechea Directivă privind ambalajele cu un set unic de reguli pentru toate ambalajele introduse pe piața UE. A intrat în vigoare la 11 februarie 2025 și se aplică din 12 august 2026. Unele obligații sunt deja în vigoare, inclusiv limitele pentru PFAS în ambalajele care intră în contact cu alimentele și necesitatea unei declarații de conformitate. Cerințele care vor remodela structurile de folie vin mai târziu.
Pentru producătorii de folii, două cerințe contează cel mai mult. Ambele urmează să se aplice din 1 ianuarie 2030.
• Reciclabilitate. Ambalajele trebuie să fie proiectate pentru reciclare și să atingă clasa de reciclabilitate A, B sau C. Clasa C înseamnă cel puțin 70% reciclabilitate în greutate. Ambalajele sub acest prag nu pot fi introduse pe piață. Din 2038, vor fi permise doar clasele A și B (cel puțin 80%), astfel încât o structură care abia atinge clasa C are o durată de viață scurtă. Criteriile detaliate de proiectare pentru reciclare urmează să fie stabilite până la 1 ianuarie 2028.
• Conținut reciclat. Partea din plastic a ambalajelor trebuie să conțină o cotă minimă de plastic reciclat. Contează doar materialul recuperat din deșeuri post-consum. Materialul post-industrial, precum deșeurile de producție, nu contează.
Pragul minim depinde de tipul de ambalaj:
În practică, contează trei detalii:
• Pragul minim nu este o medie la nivel de companie. Este stabilit pe tip și format de ambalaj și se calculează ca medie per fabrică și pe an.
• Unele ambalaje sunt exceptate. Exemple: ambalaje plastice compostabile, ambalaje aflate în contact direct cu medicamentele, ambalaje sensibile la contact pentru alimente destinate exclusiv sugarilor și copiilor mici și orice parte din plastic care reprezintă mai puțin de 5% din greutatea totală a ambalajului.
• Metoda și data nu sunt finale. Comisia Europeană trebuie să stabilească metoda de calcul și verificare a conținutului reciclat până la 31 decembrie 2026. Țintele se aplică apoi din 1 ianuarie 2030 sau la trei ani după intrarea în vigoare a metodei, dacă aceasta are loc mai târziu. O consultare pentru colectare de dovezi s-a încheiat în septembrie 2026, iar unii din industrie se așteaptă la o întârziere. Verificați metoda finală atunci când este publicată, în loc să vă bazați pe procentele principale.
Așadar, primul pas este să stabiliți în ce categorie se încadrează fiecare dintre ambalajele dumneavoastră.
Cele două cerințe sunt conectate, dar diferite. Un ambalaj poate fi reciclabil fără să conțină vreun material reciclat, iar adăugarea de PCR nu face un ambalaj reciclabil. Convertorii trebuie să le rezolve pe ambele.
Structurile care trebuie analizate cu cea mai mare atenție sunt cele care combină materiale ce nu pot fi ușor separate după utilizare.
Folia de aluminiu lipită de poliolefine este cazul cel mai clar. La începutul acestui an am vizitat un producător de tăvi pentru hrană de animale realizate în acest mod. Stratului de aderență îi revine exact rolul pentru care a fost conceput: să facă cele două materiale inseparabile. Structura funcționează foarte bine. Dar legătura care o face să funcționeze este și ceea ce îi afectează punctajul într-o evaluare a reciclabilității. Un strat subțire metalizat este, în general, tratat mai blând decât folia în ghidurile actuale de proiectare pentru reciclare, dar tot trebuie verificat.
Și structurile care combină chimii polimerice diferite trebuie analizate cu atenție. Adăugarea unui strat superior din PET pentru imprimabilitate sau luciu introduce o a doua chimie într-o structură din poliolefină. Pungile pentru piureuri de fructe pentru copii sunt exemplul evident: de obicei poliester la exterior, uneori cu un strat metalizat la interior. Ambele alegeri sunt raționale în sine. Împreună însă, fac reciclarea mai dificilă.
Laminatele pe bază de hârtie sunt într-o situație mai bună decât cred majoritatea oamenilor. Hârtia beneficiază de sisteme mature de colectare și reciclare, iar fibra de hârtie se separă mai ușor de un laminat decât două materiale plastice lipite. Pragurile minime de conținut reciclat se aplică doar părții din plastic a unui ambalaj, iar o parte din plastic sub 5% din greutatea totală a ambalajului este exceptată. Clasa de reciclabilitate va depinde în continuare de cantitatea de plastic sau aluminiu pe care o poartă hârtia.
Atunci când o barieră este inevitabilă, soluția practică este să mențineți componentele minoritare suficient de reduse încât folia să fie în continuare considerată mono-material. Ghidurile actuale ale industriei, precum RecyClass, acceptă EVOH într-o folie de polietilenă până la 5% în greutate, atunci când este utilizat cu un strat de aderență adecvat. Poliamida este tratată mai strict, iar majoritatea sortimentelor sunt clasificate ca necompatibile. Criteriile PPWR pot diferi atunci când vor fi publicate, așa că tratați aceste cifre ca orientative.
Cred că straturile de aderență vor rămâne virgine. Ele sunt folosite, de regulă, doar ca o componentă minoră a foliei, așa că există puțin beneficiu în dezvoltarea unui strat de aderență reciclat special pentru a crește procentul total de conținut reciclat. Din punct de vedere tehnic, PCR PE sau PP ar putea fi modificat pentru a produce un material de strat de aderență, dar acel material reciclat este probabil mai util într-unul dintre straturile mai mari ale foliei.
Dintre toate subiectele PPWR, asigurarea conținutului reciclat post-consum este cel pentru care aud cele mai multe îngrijorări.
Pentru ambalajele care nu sunt sensibile la contact, precum folia stretch și folia de protecție, PCR reciclat mecanic este deja o opțiune viabilă. Săculeții pentru deșeuri și foliile agricole folosesc material reciclat de ani de zile. În general, ele nu sunt încadrate ca ambalaje, așa că minimele PPWR nu li se aplică, dar experiența de procesare se transferă.
Alegerea unui grad de PCR nu este doar o decizie de achiziție. Aveți nevoie de tipul corect de polimer și de indicele de curgere a topiturii, iar foliile subțiri sunt sensibile la geluri și impurități. Orice modificare poate afecta performanța mecanică și stabilitatea procesării, așa că gradul trebuie testat în propria dumneavoastră structură.
Aprovizionarea contează la fel de mult ca performanța. Un grad care funcționează într-un test scurt nu este suficient. Materialul variabil duce la opriri, probleme de calitate și producție mai mică, iar asta poate face PCR neeconomic. Întrebarea nu este doar „Putem face această folie cu PCR?”. Este și „O putem face constant, la scară mare, cu o aprovizionare în care să ne putem baza?”
Contribuția unei calități depinde de cât folosiți din ea. Dacă adăugați o calitate care conține 70% PCR la 30% din formulare, folia conține aproximativ 21% conținut reciclat, nu 70%. Pentru a atinge pragul minim de 35% cu aceeași calitate, aceasta ar trebui să reprezinte jumătate din folie.
Asta transformă PCR într-un exercițiu de formulare. Trebuie să decideți în ce strat intră și la ce rată de adaos, dacă acel strat îl poate tolera și dacă folia își mai îndeplinește specificațiile.
Unul dintre clienții noștri produce folie cu bule în trei straturi pentru ambalaje de protecție. Ar putea să amestece uscat PCR în întreaga folie sau să îl introducă în stratul cel mai puțin sensibil, cum ar fi stratul din mijloc. În orice caz, trebuie să verifice indicele de curgere, gelurile și proprietățile finale. Pentru folii tehnice ca aceasta, schimbarea poate fi relativ simplă, atâta timp cât folia îndeplinește în continuare specificațiile.
Ambalajele sensibile la contact trebuie să respecte atât PPWR, cât și normele de siguranță pentru contactul cu alimentele. PET are un avantaj. În Germania, de exemplu, sistemul de garanție pentru sticle creează ceva foarte apropiat de un circuit închis. Pentru alți polimeri, deșeurile post-consum provin din surse mixte, necontrolate. Reglementările UE privind materialele plastice reciclate pentru contactul cu alimentele (Regulamentul (UE) 2022/1616) fac dificilă utilizarea materialului reciclat mecanic din aceste fluxuri în contact direct cu alimentele.
În prezent, producătorii de ambalaje alimentare cu care lucrez folosesc în continuare material 100% virgin. Există două rute posibile către pragul minim de 10%:
Materialele plastice pe bază biologică și cele bio-atribuite nu reprezintă astăzi o cale către atingerea țintei. PPWR ia în calcul plastic reciclat, nu materii prime regenerabile. Acest lucru s-ar putea schimba. Până la 12 februarie 2028, Comisia trebuie să revizuiască materialele plastice pe bază biologică în temeiul articolului 8, inclusiv dacă acestea ar putea fi luate în calcul acolo unde nu este disponibilă o tehnologie adecvată de reciclare pentru contactul cu alimentele.
Ambele rute de reciclare necesită o evaluare atentă pentru fiecare structură. Sfatul meu este să nu așteptați ca o singură tehnologie viitoare să rezolve totul. Evaluați acum structurile posibile, rămâneți aproape de furnizorii dumneavoastră și urmăriți regulile pe măsură ce se dezvoltă.
Niciun material singur nu „rezolvă PPWR”. Fiecare structură implică mai multe decizii legate de materiale și performanță, motiv pentru care analizăm întreaga formulare.
Echipa noastră de dezvoltare a afacerilor pentru folii lucrează zilnic cu convertori și furnizori din toată Europa. Portofoliul nostru acoperă:
Oferim, de asemenea, suport tehnic în timpul selecției materialelor și al testelor.
Vă putem ajuta deja să adăugați PCR în foliile care nu sunt sensibile la contact, pentru a progresa către țintele din 2030. De asemenea, putem furniza materiale pentru ambalaje alimentare reciclabile, mono-material. În prezent nu oferim PCR aprobat pentru contactul cu alimentele și vom fi întotdeauna sinceri cu privire la ceea ce este posibil pentru aplicația dumneavoastră.
Sfatul meu este simplu. Nu priviți 2030 ca pe momentul în care începe schimbarea. Până în 2030, structurile, materialele și lanțurile dumneavoastră de aprovizionare trebuie să fie deja validate. Convertorii care încep să evalueze opțiunile acum vor avea mai multă flexibilitate decât cei care așteaptă ca clienții să forțeze discuția.
Reviewing your film structures or looking to trial PCR? Michael and the film team can help.
Michael Seegmüller
Segment Leader, Film & Lightweight, Ultrapolymers
michael.seegmuller@ultrapolymers.com
Din 1 ianuarie 2030 sau la trei ani după intrarea în vigoare a metodei de calcul a Comisiei, dacă aceasta are loc mai târziu. Ținte mai ridicate se aplică din 2040.
Din 2030, conținutul minim reciclat post-consum este de 35% pentru majoritatea ambalajelor din plastic, 10% pentru ambalajele sensibile la contact care nu sunt fabricate din PET și 30% pentru ambalajele sensibile la contact realizate în principal din PET. Din 2040, acestea cresc la 65%, 25% și 50%. Sticlele de băuturi din plastic de unică folosință au ținte separate.
Nu. Contează doar plasticul recuperat din deșeuri post-consum.
Nu. Un ambalaj poate fi reciclabil fără să conțină material reciclat, iar adăugarea de conținut reciclat nu face un ambalaj reciclabil. PPWR stabilește cerințe separate pentru fiecare.
Da, dar numai acolo unde materialul reciclat respectă și regulile UE privind contactul cu alimentele. PET reciclat pentru uz alimentar este bine stabilit. Pentru alți polimeri, rutele posibile includ PCR în spatele unei bariere funcționale sau material reciclat chimic. Ambele necesită evaluare pentru fiecare structură.
Nu. Țintele se referă la plastic reciclat, nu la materii prime regenerabile. Materialele pe bază biologică și bio-atribuite pot reduce utilizarea resurselor fosile, dar nu contează pentru minimele obligatorii de conținut reciclat. Comisia trebuie să revizuiască rolul materialelor plastice pe bază biologică până la 12 februarie 2028.
O folie realizată integral sau în principal dintr-o singură familie de polimeri, cum ar fi polietilena, astfel încât să poată fi reciclată în acel flux. Pot fi folosite în continuare cantități mici de strat de aderență sau material barieră, cum ar fi EVOH.
Proiectarea ambalajelor astfel încât să poată fi colectate, sortate și reciclate în practică. În cadrul PPWR, ambalajele sunt clasificate în funcție de reciclabilitate, iar ambalajele sub clasa C nu pot fi introduse pe piața UE din 2030.
RecyClass este o inițiativă din industrie care publică ghiduri de design pentru reciclare și metode de evaluare a reciclabilității pentru ambalajele din plastic. Mulți convertori folosesc recomandările sale atunci când reproiectează structuri pentru PPWR.
PPWR se aplică ambalajelor introduse pe piața UE, deci afectează producătorii din Regatul Unit care vând în UE. O mare parte se aplică și în Irlanda de Nord, în cadrul Acordului Windsor. Ambalajele vândute în Marea Britanie intră sub incidența regulilor din Regatul Unit, precum Taxa pe ambalajele din plastic și responsabilitatea extinsă a producătorului (EPR) pentru ambalaje.
Chimist ca pregătire, Michael Seegmuller a ocupat roluri tehnice și comerciale în industria materialelor plastice, inclusiv management de produs, vânzări și dezvoltare de afaceri. El conduce segmentul Film & Lightweight al Ultrapolymers, colaborând cu convertori, deținători de brand și furnizori de polimeri la inovația în ambalaje, design pentru reciclare și tranziția către conformitatea cu PPWR.
Acest articol reflectă situația reglementară din octombrie 2026. Este un ghid general, nu consultanță juridică.
Considering PCR for your film application?
Speak to Michael about material selection and trial options.
michael.seegmuller@ultrapolymers.com
Bulevar Jane Sandanski 22/1-13
1000 Skopje
Macedonia
